la-Romania.ro     


Fondat 2011     |                     Site dedicat informarii romanilor.                   |     


Acasa  |  Social  |  Politic  |  Economic  |  Legislatie  Sanatate  |  Medicina  |  Sport  |  Divertisment  |  Anunturi  |  Utile  |  Forum  |  Mall  |  Contact

Documentar: George Călinescu, personalitate marcantă a culturii române

Agerpres

 

George Călinescu a fost o personalitate enciclopedică a culturii și literaturii române, critic, istoric literar, scriitor, publicist, membru titular activ al Academiei Române.

S-a născut la 19 iunie 1899, în București, ca fiu al Mariei Vișan, fiind înfiat de familia lui Constantin Călinescu din Iași.

A făcut studii de filologie și de paleografie la Facultatea de Litere din București (1919-1923). Încă din primul an al facultății are diverse colaborări la reviste literare — debutează în "Sburătorul" cu versuri și aforisme (1919); este custode la biblioteca facultății și paleograf la Arhivele Statului.

În 1921 călătorește în Italia, cu prilejul editării revistei "Roma", al cărei singur redactor va deveni ulterior. Între 1923-1928, este bursier al statului la Școala Română din Roma, unde, la recomandarea lui Vasile Pârvan și Ramiro Ortiz, studiază documente referitoare la propaganda catolică din Țările Române. Cercetările sale arhivistice se concretizează în două studii în limba italiană (1925, 1930).

Între 1928-1935 se dedică activității didactice, ca profesor de filosofie sau limba italiană la licee din Timișoara și București. În același timp, colaborează la o serie de reviste culturale sau se ocupă cu editarea unor periodice precum "Sinteza" (1927) și "Capricorn" (1930). Timp de doi ani, între 1933-1935, este redactor principal al revistei "Viața Românească", alături de Mihail Ralea. Odată cu doctoratul în Litere luat la Universitatea din Iași (1936), cu o lucrare pe tema operei eminesciene, începe cariera sa universitară: conferențiar la Catedra de estetică și critică literară din Iași, din 1942 devine profesor titular. Tot la Iași, alături de activitatea profesorală, se implică în publicistica literară: editează prima serie a săptămânalului "Jurnalul literar" (1939). Transferat la București ca șef al Catedrei de literatura română modernă, la Facultatea de Litere (1945), continuă activitatea de editor: conduce periodicele "Tribuna poporului" (1944), "Lumea" (1945) și "Națiunea" (1946).

Din 1949 preia conducerea Institutului de Istorie literară și folclor, al cărui director rămâne până la sfârșitul vieții; în 1952 inițiază revista Institutului — "Studii și cercetări de istorie literară și folclor". În ultimii ani ai vieții a publicat săptămânal "Cronica mizantropului" (începută în "Adevărul literar", în 1937, și continuată în "Jurnalul literar" din 1939), rubrică de mini-eseuri de artă și literatură, găzduită de "Contemporanul", și este profesor onorific la Facultatea de Filologie din București. A fost ales, în 1946, deputat în primul parlament de după război, mandatul său va fi reînnoit pentru toate legislaturile următoare până la sfârșitul vieții. 

 

Debutul editorial îl reprezintă monografia "Viața lui Mihai Eminescu" (1932), lucrare care atrage atenția, între alții, și a lui Garabet Ibrăileanu, impunându-l ca pe un nume în rândul exegeților eminescologi. Seria monografiilor continuă cu "Opera lui Mihai Eminescu" (în cinci volume, 1934-1936), "Viața lui Ion Creangă" (1938), "Nicolae Filimon" (1959) și "Gr. M. Alexandrescu" (1962). Câteva dintre aceste studii preced opera sa fundamentală, monumentala lucrare "Istoria literaturii române de la origini până în prezent" (1941).

Incursiune impresionantă, prin volum și aport critic, istoria literaturii în viziunea călinesciană devine un roman al literaturii ce se impune prin unitate și prin originalitatea scriiturii. Alături de monografiile anterioare, acest grandios studiu este întregit de considerații de critică, estetică și teorie despre ideologiile literare de-a lungul timpului.

Criticul și istoricul literar George Călinescu se dovedește a fi și un talentat romancier, manifestând predilecție pentru mediul citadin.

Romanele "Cartea nunții" (1933), "Enigma Otiliei" (1938), "Bietul Ioanide" (1953) și "Scrinul negru" (1960) atestă virtuțile unui prozator de excepție, cu vocație de caracterolog, și pun în practică propriile idealuri estetice și idei de critică literară. De altfel, căutările sale estetice, deși manifestate nesistematic, s-au regăsit în volume ca "Principii de estetică" (1939), "Estetica basmului" (1965) sau "Istoria literară ca știință inefabilă și sinteză epică" (1946-1947). Dramaturgia lui Călinescu este ilustrată de piese ca "Șun sau Calea neturburată. Mit mongol" (1943) sau de cele reunite în volumul de "Teatru" (1965). 

George Călinescu a publicat și volume de versuri ("Poezii", 1937 și "Lauda lucrurilor", 1963); a tradus integral poezia lui Horațiu și versiuni din literatura străină ("Un om sfârșit" de Giovanni Papini, etc.). A fost membru titular activ al Academiei Române, ales la 29 mai 1948. A murit la 12 martie 1965, la București.

George Călinescu despre Mihai Eminescu, Ion Creangă și Ion Luca Caragiale

George Călinescu a publicat o serie de volume de critică literară, printre care se remarcă "Opera lui Mihai Eminescu" (în cinci volume, 1934-1936), "Viața lui Ion Creangă" (1938), "Nicolae Filimon" (1959), "Gr. M. Alexandrescu" (1962), o parte dintre aceste studii precedând monumentala sa lucrare, "Istoria literaturii române de la origini până în prezent" (1941). Aceasta urmărește evoluția fenomenului literar românesc, integrat în contextul mai larg al literaturii universale, cu caracterizări de autori și descrieri remarcabile ale unor opere literare.

În ceea ce privește lucrările de critică literară referitoare la poetul Mihai Eminescu, George Călinescu a debutat editorial cu monografia "Viața lui Mihai Eminescu" (1932), care avea să-l impună ca pe un nume în rândul exegeților eminescologi, iar doi ani mai târziu a continuat cu "Opera lui Mihai Eminescu", lucrare în cinci volume (1934-1936).

''Eminescu este cel mai tradițional poet, absorbind toate elementele, și cele mai mărunte, ale literaturii antecedente.'' El este ''un poet de concepție. (...) Toată arta lui Eminescu stă în a preface ideile în muzică și în metafore, de-a dreptul, fără planuri paralele. Eminescu nu filozofează niciodată, propozițiile lui sunt viziuni.''

''Inteligența îi era limpede, îndreptată numaidecât la țintă, dar mijlocie, ca o apă curgătoare fără ochiuri adânci. În schimb, puterea de a oglindi prezentul în vis, făcând din el un cer întors și fără fund, este enormă și împiedică pașii tereștri. Eminescu era un lunatec sublim, în sufletul căruia visele creșteau ca nalba, acoperind și colorând priveliștea orizontală. Starea sa normală era cea vizionară și acțiunea politică a fost, desigur, o latură care, mai la urmă, s-a dovedit alterată de vis și utopie, rămânând numai puțin un protest metaforic împotriva relelor contemporane.''

''Eminescu a fost, într-un cuvânt, un om înzestrat să exprime sufletul jalnic sau mânios al unei mulțimi în primejdia de a fi strivită de puterile îndârjite ale lumii vechi, să o învioreze cu vehemență și s-o împingă înainte, arătându-i viitorul în chipul unui trecut idilic, și pe care soarta l-a aruncat într-o societate părând entuziastă de a-și lepăda veșmintele vetuste, dar hotărâtă a nu abandona nimic din privilegiile ei. Azi, însă, când poporul românesc, după o lungă robire dinăuntru și dinafară, a luat conștiință de sine, chipul lunar și amar zâmbitor al poetului își regăsește puterea asupra sufletelor noastre, și el ne apare drept cel mai în stare să dea expresie simțirilor moderne și românești, și cu fluierul său poetic să ducă năzuințele noastre sociale pretutindeni, ''Peste ape, peste punți,/ Peste codrii de pe munți''.

Evocând moartea poetului, George Călinescu scria: ''Astfel se stinse în al optulea lustru de viață cel mai mare poet pe care l-a ivit și-l va ivi vreodată, poate, pământul românesc. Ape vor seca în albie și peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate, și câte o stea va veșteji pe cer în depărtări, până când acest pământ să-și strângă toate sevele și să le ridice în țeava subțire a altui crin de tăria parfumurilor sale''. 

În ceea ce privește analiza asupra scrierilor lui Ion Creangă, George Călinescu a continuat seria monografiilor cu "Viața lui Ion Creangă" (1938), căruia criticul i-a acordat un spațiu larg în opera sa.

''Creangă este o expresie monumentală a naturii în ipostaza ei istorică ce se numește poporul român sau, mai simplu, este poporul român însuși, surprins într-un moment de genială expansiune...''. ''Și Anton Pann și Creangă sunt arhivari de tradiții, dar în înțelesul rabelaisian. Creangă e-un umanist al științei sătești, scoțând din erudiția lui un râs gros, fără a fi totuși un autor vesel în materie''. ''Conținutul poveștilor și Amintirilor este indiferent în sine, ba chiar apt pentru a fi tratat liric ori fantastic, veselă este hohotirea interioară, setea nestinsă de vorbe, sorbite pentru ele înșile, dintr-o voluptate strict intelectuală.''

O atenție deosebită acordă George Călinescu analizei limbajului folosit de Creangă:

"Creangă aduce în scrierile lui lexic țărănesc, dar mai cu seamă proverbe, zicători, ce alcătuiesc așa-zisele lui "țărănii". Plăcerea stârnită de audiția scrierilor lui Creangă e de rafinament erudit...''

''Limba lui Creangă este sufletul povestitorului, în măsura în care și acesta se așază ca voroitor în mijlocul ascultătorilor, și, totodată, sufletul eroilor săi. Narațiunea are două realități concentrice: întâi pe aceea a povestitorului, care stârnește hazul și mulțumirea prin chiar prezența lui, cum se întâmplă cu actorul și cu oratorul, apoi pe aceea a lumii din narațiune. Nici Amintirile și cu atât mai puțin Poveștile nu sunt opere propriu-zise de prozator, valabile în neatârnare, ci în părți narate dintr-o întocmire dramatică cu un singur actor, monologica. Creangă este aci povestitor de basme, aci actor de compuneri ce intră în definiția veche a nuvelei. (...)''

''Scriitori precum Creangă nu pot apărea decât acolo unde cuvântul e bătrân și echivoc și unde experiența s-a condensat în formule nemișcătoare. Era mai firesc ca un astfel de prozator să răsară peste câteva veacuri, într-o epocă de umanism românesc. Născut cu mult mai devreme, Ion Creangă s-a ivit acolo unde există o tradiție veche și deci o specie de erudiție, la sat, și încă la satul de munte, de dincolo de Siret, unde poporul e neamestecat și păstrător.'' 

Un alt mare prozator și dramaturg prezentat de George Călinescu este Ion Luca Caragiale, despre care spunea:

''Caragiale este un scriitor obiectiv, dar nu este un scriitor indiferent — pare îngăduitor față de personajele sale, dar nu arată trăsăturile care-i fac pe oameni ridicoli, tratându-i cu ironie, punându-i în situații absurde, grotești, demontând mecanismele sufletești și reducându-i uneori la condiția simplificată a marionetei.''

''Caragiale este, după Anton Pann și N. Filimon, un mare promotor al balcanismului în sens larg, al unui spirit la punctul longitudinal real ocupat pe continent. Balcanismul lui începe cu un eticism provincial bizuit pe specificul muntean și, încă mai exact, bucureștean''. ''Eroul caragialian e la antipodul romantismului. De obicei solitarii, apăsați de muțenie melancolică, ai prozatorilor de mai târziu, trăiesc la munte și în provincie.''

''Este obișnuit a se afirma azi că printre toți eroii din ''O scrisoare pierdută'' singur Cetățeanul turmentat are o moralitate fiindcă înmânează scrisoarea 'andrisantului'. Dar se interpretează fals. Cetățeanul aduce epistola, chiar când nu mai este factor poștal, dintr-un tic profesional. Dimpotrivă, el face una din cele mai grave erori etice în materie poștală: interceptează scrisoarea, citind-o sub un felinar și o prezintă destinatarului numai după ce a luat cunoștință de conținut. Cetățeanul simbolizează poporul.''

George Călinescu îl prezintă pe I.L. Caragiale drept ''naturalistul nostru prin excelență. (...) Este la Caragiale un umor inefabil ca și lirismul eminescian, independent de orice observație ori critică, constând în 'caragialism', adică într-o manieră proprie de a vorbi. Teatrul lui e plin de ecouri memorabile ce au asupra spectatorului efectul delirant pe care melodia operei italiene o are asupra publicului. Spectatorul ia fraza, vrăjit, din gura actorului și o continuă singur.'' Replicile personajelor ''trăiesc singure cu o pură viață verbală. Ele zugrăvesc misterios sufletul nostru volubil și ne reprezintă inanalizabil, deșteptând simțul estetic nu prin curiozitate, la prima lectură, ci prin imposibilitatea de a le mai înlătura din conștiință după ce ne-am familiarizat cu ele.''

George Călinescu este unul dintre cei mai reprezentativi critici literari români, ''Istoria literaturii române de la origini până în prezent'' rămânând o lucrare de referință până în zilele noastre. El a fost un model care a dat valoare literaturii române. Scriitorul Gheorghe Grigurcu spunea: ''George Călinescu a devenit el însuși un mare astru răcoros pe firmamentul tradiției noastre.''

Pentru a fi în permanență la curent cu ultimele noutăți și informații, urmărește-ne pe Facebook.

 


laAnunt.ro |eMedic.ro     |     LaMedic.ro     |     laExecutareSilita.ro     |     laHotel.ro     |     laZiar.ro     |     la-Facultate.ro     |     la-Firma.ro     |     la-Mall.ro     |     la-Masa.ro     |     la-Televizor.ro     |     Spune-ti parerea.ro

la-AlbaIulia.ro     |     la-Alexandria.ro     |     la-Arad.ro     |     la-Bacau.ro     |     la-BaiaMare.ro     |     la-Balti.ro     |     la-Barlad.ro | la-Bistrita.ro     |     la-Botosani.ro     |     la-Braila.ro     |     la-Brasov.ro     |     la-Bucuresti.ro     |     la-Buzau.ro     |     la-Calarasi.ro     |     la-Chisinau.ro     |     la-ClujNapoca.ro     |     la-Constanta.ro     |     la-Craiova.ro     |     la-Deva.ro     |     la-DrobetaTurnuSeverin.ro     |     la-Focsani.ro     |     la-Galati.ro     |     la-Giurgiu.ro     |     la-Hunedoara.ro|la-Iasi.ro     |     la-Medias.ro |la-MiercureaCiuc.ro     |     la-Onesti.ro | la-Oradea.ro     |     la-PiatraNeamt.ro     |     la-Pitesti.ro     |     la-Ploiesti.ro     |     la-RamnicuSarat.ro|la-RamnicuValcea.ro     |     la-Resita.ro     |     la-Roman.ro | la-SatuMare.ro     |     la-SfantuGheorghe.ro     |     la-Sibiu.ro     |     la-Slatina.ro     |     la-Slobozia.ro     |     la-Suceava.ro     |     la-Targoviste.ro     |     la-TarguJiu.ro     |     la-TarguMures.ro     |     la-Timisoara.ro     |     la-Tulcea.ro     |     la-Turda.ro | la-Vaslui.ro     |     la-Zalau.ro

eSante.ro     |     Journaux.ro     |     laTele.ro     |     Magasins.ro     |     Medecin.ro     |     Universites.ro

©2015