Documentar: Asezamantul romanesc de la Ierihon

la-Romania.ro

Fondat 2011 | Site dedicat informarii romanilor. |

Documentar: Așezământul românesc de la Ierihon

Agerpres

Așezământul românesc din Ierihon este o construcție de dată recentă, care se adaugă celorlalte două lăcașuri românești aflate în pământul Țării Sfinte: Așezământul românesc de la Ierusalim și Schitul "Sfântul Ioan Botezătorul" de la Iordan.

Ierihonul are o istorie biblică, este primul oraș cucerit de evrei după întoarcerea lor din Egipt. Este amintit în cărțile Numeri, Deuteronom și Iosua ale Vechiului Testament.

Numit și cetatea palmierilor din cauza întinselor plantații cu acest arbore tropical, Ierihonul este situat în Valea Iordanului, la aproximativ 10 km. nord de Marea Moartă și la aproximativ 8 km. vest de Iordan. Este una dintre primele așezări umane din Orientul Mijlociu. Pe parcursul secolelor, orașul a fost rezidit de mai multe ori, în locuri diferite, după asediile care s-au abătut asupra lui, după cutremurele de pământ și alte catastrofe.

Ierihonul este amintit frecvent și în Noul Testament. Aici locuia Zaheu, mai marele vameșilor în a cărui casă a poposit Iisus. Tot aici s-a petrecut și minunea vindecării celor doi orbi (Matei 20, 27 ; Marcu 10, 46).

Din Faptele Apostolilor 9, 10, se cunoaște că noua religie creștină a prins rădăcini puternice în acest oraș. De asemenea, Sfântul Apostol Petru a petrecut aici ceva timp.

În acest loc minunat a fost ridicat, la "cumpăna" mileniilor, așa cum spunea arhimandritul Ieronim Crețu, superior al Așezămintelor românești din Țara Sfântă (1994-2014), într-un interviu pentru revista Lumea Credinței (nr. 10 Octombrie 2005), Așezământul Românesc de la Ierihon.

Construcția a început pe un teren care aparținea Patriarhiei Române și care a fost donat de o familie de români venită în Ierihon, în anul 1933. Membrii acestei familii, Samoilă, au lăsat Patriarhiei Române, după decesul lor un teren de cca. 1.000 mp. și două rânduri de case, "cu scopul de a servi ca metoc" al Așezămintelor românești. Pentru că terenul nu era suficient pentru realizarea proiectului propus, s-au făcut în timp demersuri pentru achiziționarea altor terenuri limitrofe, ajungându-se la o suprafață de aproape 3. 000 mp. Între anii 2007-2009, cu sprijinul Guvernului român, așezământul a mai dobândit 6.300 mp.

Încă din 1994, Reprezentanța Patriarhiei Române la Sfintele Locuri a făcut susținute demersuri, pentru întemeierea unui așezământ românesc la Ierihon, atât de necesar pentru nevoile spirituale și de cazare tot mai crescânde în ultimul timp, arăta arhimandritul Ieronim Crețu, în interviul menționat.

După întocmirea planurilor așezământului de către arhitecții Sorin Ilie Vasilescu și Horea Gavriș, de la Universitatea de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu din București, planuri aprobate de patriarhul Teoctist în 1997, lucrările de construcție au început în iunie 1999. În ianuarie 2000, s-a pus piatra de temelie la casa de pelerini și tot atunci, s-au sfințit prestolurile (Sfintele Mese) bisericii mari și paraclisului, având hramurile "Nașterea Domnului și Toți Sfinții Români" și, respectiv, "Toți Sfinții din Palestina".

Lucrările de construcție la Ierihon au început în urma acordului dintre patriarhul Diodor al Ierusalimului și patriarhul Teoctist al BOR, care urma să fie formulat într-un document oficial.

În lipsa acestui document, Patriarhia Ierusalimului a hotărât în 2011 ruptura comuniunii cu Biserica Ortodxă Română invocându-se faptul că Patriarhia Română a construit un așezământ la Ierihon fără încuviințarea canonică a Patriarhiei Ierusalimului, sub jurisdicția căreia se află Țara Sfântă. Restabilirea comuniunii bisericești între cele două patriarhii a avut loc în februarie 2014, prin semnarea unui acord de către întâistătătorul Biserici Ortodoxe Române, Daniel, și de patriarhul Teofil al III-lea.

Astăzi, Așezământul românesc de la Ierihon este un complex arhitectonic în centrul căruia se află biserica, care impresionează prin frumusețea și eleganța stilului specific bizantin.

Împrejurul bisericii se află paraclisul, clopotnița, corpul casei pentru pelerini și egumenia. Corpul casei pentru pelerini se desfășoară pe trei niveluri care sunt urmate de o terasă. De pe această terasă se poate vedea tot Ierihonul. De asemenea, se pot vedea munții dimprejur și de dincolo de Iordan până la Marea Moartă.

La parter se află un salon de protocol, bucătăria, sala de mese pentru pelerini, egumenia și o terasă. Grupul de camere de la parter, numit ''egumenia'', este rezervat pentru chiliile monahilor și monahiilor care au în grijă serviciul liturgic și treburile administrative ale așezământului. La etajul I se află 20 de camere, iar la etajele II și III câte 15 camere pentru pelerini.

La subsolul acestui complex de clădiri se află cel de-al doilea paraclis, cu hramul Sfântul Prooroc Daniel și Sfânta Cuvioasă Paraschiva, finalizat în anul 2009. Aici se mai află biblioteca, cu sală de studiu, o sală de conferințe, magazia, precum și cripta.

Actualul superior al Așezămintelor românești din Țara Sfântă este părintele arhimandrit Teofil Anăstăsoaie, care a fost instalat în această funcție la începutul anului 2015, în Biserica Reprezentanței Patriarhiei Române din Ierusalim.

"În istoria așezămintelor românești la Locurile Sfinte, istorie care a început odată cu zidirea bisericii românești de la Ierusalim și a celei de la Iordan în anul 1935, superiorul acestor așezăminte s-a îngrijit de pelerinii care au ajuns în Țara Sfântă, a avut permanent din încredințarea Patriarhului României legături cu Patriarhia Apostolică a Ierusalimului și a fost permanent prezent la toate evenimentele importante desfășurate atât în Biserica Sfântului Mormânt sau în Biserica Învierii, cât și în celelalte locuri importante de închinare ale Patriarhiei Ierusalimului", arăta episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, Timotei Prahoveanul, cu prilejul instalării noului superior.

Sfintele Așezăminte de la Ierusalim și Iordan, pe lângă misiunea lor statutară, au primit și rolul de Reprezentanță a Patriarhiei Române pe lângă Patriarhia Ierusalimului, prin decizia patriarhului Nicodim (1939-1948). Superiorul acestora pomenind întotdeauna la slujbe atât pe patriarhul Ierusalimului, cât și pe patriarhul României.

În istoricul funcției de superior al Așezămintelor românești din Țara Sfântă s-au succedat rând, pe rând: arhim. Victorin Ursache, numit superior al Așezămintelor românești de la Locurile Sfinte, în 1946; părintele Lucian Florea, numit la 5 martie 1963, ridicat la rangul de arhimandrit în același an; arhimandritului Vasile Costin, numit superior în 1974. Au urmat ca superiori: arhim. Vasile Cornilă (1980-1982), arhim. Teofil Panait (1982—1985), arhim. Irineu Ilie (1986-1988), arhim. Irineu Chiorbeja (1988-1989); arhim. Irineu Pop (1989-1990); arhim. Vincențiu Grifoni ales în 1990, urmat din 1994, de arhimandritul Ioan Selejan, care a fost numit în același an episcop al Eparhiei Covasnei și Harghitei. În postul rămas vacant a fost numit la 5 august 1994, arhimandritul Ieronim Crețu, urmat în 2014 de arhimandrit Timotei Aioanei.

Pentru a fi în permanență la curent cu ultimele noutăți și informații, urmărește-ne pe Facebook.