la-Romania.ro     


Fondat 2011     |                     Site dedicat informarii romanilor.                   |     


Acasa  |  Social  |  Politic  |  Economic  |  Legislatie  Sanatate  |  Medicina  |  Sport  |  Divertisment  |  Anunturi  |  Utile  |  Forum  |  Mall  |  Contact

Patrimoniul mondial UNESCO: Frontierele Imperiului Roman

Agerpres

 

Frontierele Imperiului Roman (Limes Romanus) au delimitat teritoriul controlat de autoritatea de la Roma, în perioada când avea cea mai întinsă suprafață, în secolul al II-lea. Imperiul se întindea pe o lungime de peste 5.000 km: de la coasta Oceanului Atlantic, în nordul Marii Britanii, traversa Europa până la Marea Neagră și, de acolo, spre Marea Roșie, de-a lungul Africii de Nord până la coasta Atlanticului.

Vestigiile rămase din limes sunt rămășițe de ziduri construite, rigole, forturi, fortărețe, turnuri de pază sau de așezări civile. Anumite elemente ale liniei de frontieră au necesitat excavări pentru a fi scoase la suprafață, unele au fost reconstruite, iar o parte au fost distruse în timp. În perioada de glorie, Imperiul Roman s-a extins pe trei continente. Granițele sale au semnalat creșterea și descreșterea puterii, timp de peste un mileniu. 

Situl transnațional ''Frontierele Imperiului Roman'' din patrimoniul UNESCO se întinde pe teritoriile statelor Germania și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord și măsoară 527 hectare, iar așa-numită ''zonă tampon'' are 5.226 hectare. Două secțiuni ale limesului din Germania acoperă o lungime de 550 km, din nord-vestul țării până la Dunăre, în sud-est. Zidul lui Hadrian, din Marea Britanie, cu o lungime de 118 km, a fost construit la ordinul Împăratului Hadrian, în anul 122, la extremitatea nordică a provinciei romane Britannia. Zidul reprezintă un exemplu remarcabil pentru organizarea zonei militare, înfățișând tehnici de apărare și strategii geopolitice din Roma Antică. Zidul Antonin, o fortificație din Scoția, lungă de 60 de kilometri, a fost început de Împăratul Antoninus Pius, în anul 142, ca mijloc de apărare împotriva barbarilor din nord. Zidul constituie partea cea mai nordică a frontierei Imperiului Roman.

Pe teritoriul Germaniei de azi au existat mai multe campanii militare în regiunea de la nord de Alpi și la est de râul Rin, începând din 55/53 î.Hr. până în anii 15-16, dar zona nu a intrat sub control direct decât în jurul anului 85, când s-a ridicat cea mai veche parte din limes, între Rin și înalții Munți Taunus, potrivit documentelor UNESCO. Pe atunci, frontiera urma conturul reliefului. Mai târziu, linia trasată a fost mult mai directă și s-au creat primele forturi. În mod similar, în zona Limesului Raetic, granița a fost fixată mai întâi sub conducerea împăratului Claudius (anii 41-54), s-a mutat probabil spre nord, peste râu, sub împăratul Domițian, iar sub împăratul Traian au fost ridicate forturi.

O instituție esențială pentru cercetările făcute la Limesul Germano-Raetic, denumită ''Reichs Limeskomision", a fost înființată în 1892 și prezidată de laureatul la premiul Nobel pentru literatură Theodor Mommsen. Activitatea acestei comisii s-a bazat în mare parte pe cercetări prealabile realizate de Regatul Wurttemberg, Marea Ducesă de Baden și Hesse și de Regatul Bavaria. Alte cercetări anterioare au fost desfășurate de diferite asociații preocupate de studiul vestigiilor romane, cum ar fi Comisia de cercetare a limesului Imperiului Roman, care și-a desfășurat activitatea în prima jumătate a secolului al XIX-lea, sau de erudiți precum Wilhelm Conrady din Hanau, Friedrich Kofler din Hesse, Friedrich Ohlenschlager și Karl Popp din Bavaria. Ultimul volum dintr-o serie de 14 lucrări de cercetare a limesului, publicată de Comisia Imperială, a apărut în 1937. Peste 90 de forturi și aproximativ 1.000 de turnuri de pază, precum și segmente liniare, au fost descoperite și înregistrate în documente.

Istoria Imperiului Roman din teritoriile de astăzi ale Regatului Unit a început să prindă contur în secolul al II-lea. Cezar a fost primul general roman care a traversat Canalul Mânecii și a locuit temporar în regiunea de sud-est a Angliei din prezent (55-54 î.Hr). Claudius a fost cel care a reușit să cucerească Britannia. Procesul de cotropire a început în anul 43 și a fost nevoie de câteva decenii pentru stabilizarea puterii romane. Deși Gnaeus Julius Agricola a luptat cu succes împotriva caledonienilor din Scoția, în anul 85 ofensiva a fost oprită. După retragerea trupelor, granița a fost fixată în linie cu drumul Stanegate. În pofida mai multor tentative repetate, Roma nu a reușit să ocupe partea de nord a teritoriului. Hadrian a construit primul zid masiv al limesului, cea mai impresionantă linie de apărare romană ridicată vreodată. Zidul de piatră a fost construit la nord de linia Tyne-Solway, în deceniile al III-lea și al IV-lea din secolul al II-lea.

Următorul împărat, Antoninus Pius (138-161), a decis să mute frontierele până la linia dintre Estuarele Firth și Clyde. Noul zid a fost construit în perioada de după anul 142, dar a fost abandonat în jurul anului 160. Mai târziu, a fost ordonată construirea unei noi linii de demarcație, similară cu Zidul Antonin. Pe durata existenței de mai puțin de două decenii, un șir de fortificații și forturi mai mici a fost construit. Zidul Antonin a creat linia de graniță a Imperiului Roman și a fost ultima demarcație liniară construită de autoritățile romane. Scopul său prioritar a fost să prevină pătrunderea sau invazia triburilor nordice în provincia Britannia și să consolideze conexiunile economice și sociale cu populațiile din afara imperiului. Se presupune că în anumite puncte se făceau controale ale traficului din interiorul și exteriorul provinciei, potrivit studiului realizat de organismul de consiliere în evaluare din cadrul UNESCO.

După abandonarea Zidului Antonin, soldații romani și-au menținut prezența în câteva posturi de la nord de Zidul lui Hadrian. Ultima încercare de reocupare a regiunii a fost inițiată de Septimius Severus (193-211), dar cum acesta a murit în timpul campaniei militare, s-a renunțat la acest obiectiv pentru totdeauna. Imperiul și-a pierdut din putere la mijlocul secolului al III-lea, apoi s-a reabilitat și a supraviețuit până în a doua jumătate a secolului al V-lea.

În Epoca Medievală, o mare parte din piatra forturilor a fost folosită la construcția caselor și a altor clădiri, iar revoluția agricolă a afectat grav părțile construite din pământ care rămăseseră. Mai târziu, activitatea industrială a determinat creșterea considerabilă a populației din regiune, așezările extinzându-se dincolo se zid. Lucrările de dezvoltare din a doua jumătate a secolului al XX-lea au dus la dispariția unui fort întreg (Cadder).

Prima reprezentare a Zidului Antonin a fost trasată în secolul al XIII-lea, pe harta Marii Britanii realizată de Matthew Paris. În 1755, William Roy a desenat zidul cu ''demarcația militară'' de la un capăt la celălalt. Potrivit documentelor UNESCO, au mai existat și alte referiri de-a lungul istoriei, iar vechiul nume dat zidului, ''Grymisdyke și Grahamsdyke'', a supraviețuit până în secolul al XXI-lea. Cea mai cuprinzătoare lucrare cu privire la Zidul Antonin este monografia scrisă de Sir George Macdonald, publicată în prima jumătate a secolului al XX-lea.

Situl transnațional ''Frontierele Imperiului Roman'' a fost înscris în lista patrimoniului cultural UNESCO în anul 1987, iar în 2005 și 2008, a fost extins.

Pentru a fi în permanență la curent cu ultimele noutăți și informații, urmărește-ne pe Facebook.


laAnunt.ro |eMedic.ro     |     LaMedic.ro     |     laExecutareSilita.ro     |     laHotel.ro     |     laZiar.ro     |     la-Facultate.ro     |     la-Firma.ro     |     la-Mall.ro     |     la-Masa.ro     |     la-Televizor.ro     |     Spune-ti parerea.ro

la-AlbaIulia.ro     |     la-Alexandria.ro     |     la-Arad.ro     |     la-Bacau.ro     |     la-BaiaMare.ro     |     la-Balti.ro     |     la-Barlad.ro | la-Bistrita.ro     |     la-Botosani.ro     |     la-Braila.ro     |     la-Brasov.ro     |     la-Bucuresti.ro     |     la-Buzau.ro     |     la-Calarasi.ro     |     la-Chisinau.ro     |     la-ClujNapoca.ro     |     la-Constanta.ro     |     la-Craiova.ro     |     la-Deva.ro     |     la-DrobetaTurnuSeverin.ro     |     la-Focsani.ro     |     la-Galati.ro     |     la-Giurgiu.ro     |     la-Hunedoara.ro|la-Iasi.ro     |     la-Medias.ro |la-MiercureaCiuc.ro     |     la-Onesti.ro | la-Oradea.ro     |     la-PiatraNeamt.ro     |     la-Pitesti.ro     |     la-Ploiesti.ro     |     la-RamnicuSarat.ro|la-RamnicuValcea.ro     |     la-Resita.ro     |     la-Roman.ro | la-SatuMare.ro     |     la-SfantuGheorghe.ro     |     la-Sibiu.ro     |     la-Slatina.ro     |     la-Slobozia.ro     |     la-Suceava.ro     |     la-Targoviste.ro     |     la-TarguJiu.ro     |     la-TarguMures.ro     |     la-Timisoara.ro     |     la-Tulcea.ro     |     la-Turda.ro | la-Vaslui.ro     |     la-Zalau.ro

eSante.ro     |     Journaux.ro     |     laTele.ro     |     Magasins.ro     |     Medecin.ro     |     Universites.ro

©2015