Patrimoniul Mondial UNESCO: Aapravasi Ghat din Mauritius

la-Romania.ro

Fondat 2011 | Site dedicat informarii romanilor. |

Patrimoniul Mondial UNESCO: Aapravasi Ghat din Mauritius

Agerpres

Complexul Aapravasi Ghat din Mauritius reprezintă ''locul unde a început activitatea de ucenicie modernă în diaspora''. În 1834, Guvernul Britanic a ales Insula Mauritius pentru locul ''Marelui Experiment'' pentru utilizarea muncii ''libere'', care să înlocuiască sclavia. Clădirile de la Aapravasi Ghat se numără printre primele mărturii pentru ceea ce avea să devină un sistem economic global și pentru una dintre cele mai mari migrații din istorie.

Complexul de clădiri Aapravasi Ghat se află în districtul Port Louis, de pe Insula Mauritius, și se întinde pe o suprafață de 1.640 metri pătrați.

Între 1834 și 1920, aproximativ o jumătate de milion de lucrători ucenici au sosit din India la Aapravasi Ghat pentru a lucra pe plantațiile de trestie de zahăr din Mauritius sau pentru a fi transferați spre Insula Reunion, Australia, sudul și estul Africii sau Caraibe. Situat în Golful Trou Fanfaron, din capitala statului Mauritius, monumentul Aapravasi Ghat reprezintă vestigiile locului de găzduire a imigranților. Depoul a fost construit în 1849 pentru a primi lucrătorii ucenici din India, Africa de Est, Madagascar, China și Asia de Sud-Est.

''Marele Experiment'' a fost inițiat de Guvernul Britanic, după abolirea sclaviei în Imperiu, în 1834, și s-a soldat cu o migrație globală de peste două milioane de lucrători, din care aproape o jumătate de milion au ajuns în Mauritius. Succesul ''Marelui Experiment'' din Mauritius a determinat adoptarea practicii și de către alte puteri coloniale, începând cu anii 1840.

Aapravasi Ghat este o importantă mărturie istorică pentru începutul uceniciei, în secolul al XIX-lea, și ''singurul exemplu care a supraviețuit pentru această unică diasporă modernă'' — evidențiază UNESCO în fișa de prezentare. Monumentul evocă nu numai dezvoltarea sistemului modern de activitate contractuală, dar și amintirile, tradițiile, valorile acestor bărbați, femei, care și-au luat copiii și au părăsit țările de origine pentru a lucra pe teritorii străine.

Așezarea acestui complex a suferit modificări din cauza unui drum care îl traversează. Până în zilele noastre, a supraviețuit mai puțin de o jumătate din zona Depoului Imigrației din 1865. Totuși, componentele originale din structură au rezistat: adăposturile imigranților, bucătării, spălătorii, o clădire folosită drept spital și o rampă cu 14 trepte, de o importantă valoare simbolică, unde imigranții treceau cu picioarele înainte să intre în depou.

La începutul procesului de imigrație, în prima etapă (1834-1849), când s-au pus bazele muncii de ucenicie, pe insulă nu existau clădiri destinate în mod special imigranților. Aapravasi Ghat a fost ales în 1849. O clădire veche de tip francez, construită înainte de 1775, pare să fi format nucleul pentru alte structuri adăugate ulterior. Planul desenat, din 1849, arată existența a șase clădiri în jurul unei curți, cu scări adiacente care duceau spre port. În scurt timp, autoritățile au constatat că noile structuri erau inadecvate pentru a face față numărului mare de imigranți. În complex erau găzduite, în orice moment, aproximativ 1.000 de persoane (bărbați, femei și copii). Spațiul a fost lărgit în anii '50 și a fost creat un spațiu nou de primire. Mai multe extinderi au fost aprobate în 1856. Lucrări de modernizare pentru salubrizare, o mai bună izolare și aerisire au fost executate până în 1859.

Organizația Protector of Immigrants descrie complexul în detaliu, într-un raport din 1859: ''clădiri mari cu podele de bitum, acoperișuri din țiglă, pereți căptușiți. 600 de persoane puteau fi cazate fără cel mai mic inconvenient''.

Construcția căii ferate în 1964, a separat depoul imigranților în două, construindu-se pereți de-a lungul șinelor. Alte modificări minore s-au mai executat în 1923. Imigrația pentru ucenicie a intrat în declin în anii '70 și a luat sfârșit în 1923. Astfel, clădirile au căpătat noi utilizări care au rezistat până la construcția unei stații de autobuz în anii '70 și o autostradă în anii '80. În anii '90, o parte a complexului a fost amenajată ca spațiu de comemorare. Vestigiile au fost declarate monument în 1987, iar în 1988 obiectivul a intrat în administrația Ministerului Educației, Artelor și Culturii. În 2001, Institutul Mahatma Gandhi a început excavările arheologice. În același an, obiectivul a fost redenumit ''Aapravasi Ghat'' din ''Depoul Imigrației''. În 2006, Aapravasi Ghat a fost inclus în lista patrimoniului cultural UNESCO.

Pentru a fi în permanență la curent cu ultimele noutăți și informații, urmărește-ne pe Facebook.