la-Romania.ro     


Fondat 2011     |                     Site dedicat informarii romanilor.                   |     


Acasa  |  Social  |  Politic  |  Economic  |  Legislatie  Sanatate  |  Medicina  |  Sport  |  Divertisment  |  Anunturi  |  Utile  |  Forum  |  Mall  |  Contact

Interviu Regizorul Alexandru Dabija: Teatrul e câteodată și o formă de boală; nu e ca o boală urâtă, ci ca o febră a organismului

Agerpres

 

L-a plăcut pe Lucian Pintilie și ar fi vrut să colaboreze cu el. Totodată, regretă că nu a reușit să lucreze cu Gheorghe Dinică - acestea sunt confesiunile regizorului Alexandru Dabija, care, într-un interviu acordat AGERPRES, vorbește despre teatru și actori.

Alexandru Dabija consideră că munca unui artist devine inutilă atunci când spectatorul pleacă și uită într-un minut ceea ce a văzut pe scenă.

''Teatrul este câteodată și o formă de boală. E ca o boală, ca o febră. Nu e ca o boală urâtă, ci ca o febră a organismului. Organismul social produce niște febre, niște bube, la un moment dat. (...) Când e bolnavă societatea, când are niște probleme dă niște bube, niște furuncul care, ca orice furuncul, câteodată e neplăcut, dar aparține vieții. Teatrul este un fenomen viu'', spune Alexandru Dabija.

AGERPRES: Mai avem dramaturgi? 
Alexandru Dabija: Da. Sunt mulți. Mulți buni. Cred că se scrie foarte mult. Se scrie și umor. Se scrie în toate felurile. S-au deschis porțile foarte larg și la scriitură, și la scriitura experimentală, și la scriitura asta diferită de teatru — de care spun eu întotdeauna—, sub formă de teatru de cafenea, în baruri, în tot felul de spații total neconvenționale: în pivnițe, poduri, apartamente. Se face teatru cu un spectator, cu doi spectatori, în mașină. Ceea ce e foarte, foarte bine. Se scrie bine, iar Iașiul are scriitori foarte, foarte buni. Mă mir că nu țâșnesc dramaturgi la Iași. Altminteri e de invidiat pentru prozatori și poeți, dacă e să îi împărțim pe zone geografice. La Iași chiar se scrie bine. Știu o mână de scriitori foarte, foarte buni.

AGERPRES: Care ar fi aceștia? 
Alexandru Dabija: Și Dan Lungu, și Lăzărescu, și Lucian Teodorovici. Nu mai spun de cei mari și grei, de poeții grei. Eu sunt fan Acosmei. E un poet extraordinar. Deci, e multă, multă scriitorime foarte, foarte bună.

AGERPRES: Dumneavoastră transpuneți piese de teatru în săli mari de spectacole. Sunteți consacrat pentru asta. La Iași ați ales o sală mică, Teatrul Cub, pentru a transpune pe scenă piesa ''Variațiuni pe modelul lui Kraepelin'', de Davide Carnevali. De ce ați ales această sală? 
Alexandru Dabija: M-am plictisit. Adică nu e ușor... De fapt nu e neapărat foarte plăcut să faci în sălile mari. Sălile mari au fost construite când teatrul era un suport al spiritului național, de aceea au titulatura de teatre naționale. Sălile nu sunt neapărat potrivite pentru un spectacol de teatru. Nu-i un model. Spectacolul de teatru presupune un model mai apropiat publicului cu scena, cu actorii... Adică să-i vezi. Una peste alta, cred că e bine ca la teatru să vezi ce face actorul ăla, să îl vezi cât mai de-aproape. Ori de la balcon, de la teatrele naționale, nu se zărește aproape nimic din ce se întâmplă pe scenă și atunci îți trebuie o formă de spectacol mai vizuală.

AGERPRES: Sălile mici de teatru reprezintă un deficit al Iașiului? 
Alexandru Dabija: E o discuție foarte, foarte veche. Dar, da, nu poți decât să te miri de ce nu sunt. Teatrul e un spațiu minunat. Dacă înveți spectatorul cu sălile mari, înveți de fapt spectatorul cu ''festivalul berii'' la teatru. Cam așa e. Vine lume multă, nici nu știi unde să te uiți: la candelabre, la loji sau la spectacol. Teatrul este și un fenomen social. Este și să te arăți pe tine, sunt lucruri știute deja, dar sunt și spectacole. Cea mai mare parte din teatrul modern și contemporan nu este scris sau făcut pentru sălile astea de mii de oameni, în care lumea stă departe de scenă. 

AGERPRES: Un artist, prin spectacolul, rolul său, tinde să atingă pragul de emoție pură a spectatorului. Se poate atinge acest prag? 
Alexandru Dabija: Pentru mine e o condiție. Pun în găleata asta inclusiv umorul, și cinismul, și sarcasmul, care este și asta o formă de emoție. Și râsul este. Și râsul, și farsa sunt tot forme de emoție. Cred că dacă atingem pragul emoțional și dacă spectatorul pleacă uitând într-un minut ce a văzut și la ce a asistat atunci toată munca e degeaba, e un fel de Tv. E un fel de televiziune în care în fiecare zi trebuie să-i dai omului ceva nou, ceva cât mai șocant, cât mai agresiv, după care el uită a doua zi la ce a privit 10 secunde și trebuie să îi oferi altceva. Emoția e o nevoie, mai mult decât un scop. Este o nevoie a omului. E bine să ai emoții.

AGERPRES: Este grea această meserie? 
Alexandru Dabija: Câteodată este foarte grea, alteori foarte ușoară, câteodată e o mulțumire. Prin comparație cu alte meserii ale oamenilor, e o meserie bună. Tot omul știe cât de bine este sau cât de plăcut este sau ce fericire este să faci ceva ce-ți place. Adică, să te poți trezi dimineața fără să înjuri că trebuie să te duci la slujbă. De foarte multe ori lucrul la teatru te atrage. Nu te respinge, nu te obosește dinainte. Nu e obositor. E o meserie bună. Pe de altă parte, costurile, din foarte multe puncte de vedere, sunt mari. Se plătește destul de scump.

AGERPRES: Este importantă influența marilor maeștri în dezvoltarea carierei. Ați avut un mentor? 
Alexandru Dabija: Nu, nu am avut. Am simțit nevoia asta. Pot să răspund că am simțit această nevoie pe vremea când eram student. Atunci simți cel mai mult această nevoie de lucrul acesta. Eu nu am avut și am simțit această lipsă a unui model, a maeștrilor. Eu am început meseria asta exact în cel mai dificil moment, la începutul căderii culturale românești, din cauza comuniștilor. Era momentul în care marii creatori plecau. Am prins ultima respirație — plecarea lui Lucian Pintilie din România, plecarea lui Liviu Ciulei din România. El însă mai pleca și mai venea și lucra. Penciulescu plecase, Vlad Mugur pleca și el. Ce să zic? Toți erau plecați. Nu am avut maeștri.

Am simțit nevoia asta întotdeauna. Nu neapărat să văd sau să mă inspir, ci poate să stau de vorbă. Cred că e nevoie, e foarte mare nevoie pentru oricine. Nu neapărat să te raportezi la un model, ci să fii și polemic, să te opui unui model. Nevoia îți dă o scală de valori. În momentul în care s-a amestecat totul în România, numesc ''amestecat'', nu o filosofie, — asta era ''Cântarea României'', năvala asta de amatorism care a creat o confuzie uriașă de valori. Ceva a rămas, a rămas și astăzi. Uitați-vă la fotografie. Asta e o artă! Uitați-vă, azi oricine vrea să facă fotografii pune mâna pe un apus de soare și spune că e un artist. Nu. Nu e așa. Nu că nu sunt de acord. Încerc să conving că arta presupune și o anumită îndemânare, e ca un meșteșug. Dacă vreau să fiu pictor trebuie să știu să desenez. Dacă nu știu să desenez nu pot să pun o pereche de teniși pe masă, să-i fotografiez și să le spun ''instalații''. Nu.... Confuzia asta de valori ține și de faptul că nu mai există maeștri, nu mai există sistemul care să propună raportarea la o valoare sigură. Singura valoare pe care o avem astăzi este banul. E neplăcută, dar asta e!

AGERPRES: Spuneați că ați simțit această lipsă a maeștrilor. Cu cine v-ar fi plăcut să lucrați? 
Alexandru Dabija: Cu Pintilie. Lucian Pintilie era atunci, este undeva și astăzi, chiar dacă nu mai produce, tocmai prin faptul că a refuzat să mai facă teatru. Când eram director la Odeon l-am rugat să vină să mai facă spectacole. El a spus că nu va mai păși pe o scenă niciodată. A făcut numai film.

AGERPRES: Actori? 
Alexandru Dabija: Dintre actori, am lucrat aproape cu toți actorii români. Regret că nu am apucat să lucrez cu Gheorghe Dinică, un mare actor român. 

AGERPRES: În rândul noilor generații de actori mai există valori, mai avem potențiali mari actori? 
Alexandru Dabija: Da, sigur că da! Una dintre aceste valori este la Iași, Călin Chirilă. Da, sigur sunt. E și Ionuț Caras, care se află acum la Cluj. Culmea e că este și ieșean! Sunt actori formidabili, actori fabuloși. Avem în continuare actori foarte, foarte buni. Întotdeauna vom avea actori buni. Cred că este ceva înăuntrul nostru ...

AGERPRES: Este teatrul o a doua natură a românilor? 
Alexandru Dabija: Nu știu. Încerc să nu teoretizez. Încerc să nu mă gândesc la asta. Știți cum e, în momentul în care teoretizezi și nu te pricepi foarte mult la teorie parcă, nu știu, parcă mă usuc. Poate fi așa, se poate să fie o întâmplare. Există în continuare actori foarte buni.

AGERPRES: Există o diferență între teatrul românesc și teatrul din străinătate? 
Alexandru Dabija: Bineînțeles! Așa cum există între magazinele românești și cele din străinătate. Ce ni se inoculează în modernitatea asta în care trăim, mai grav copiilor, sentimentul de competiție, că viața e o competiție, că totul este competitiv, e eronat. E greșit! Nu-i nimic adevărat! Noi ne facem treaba. Că trebuie să ne facem treaba foarte bine, asta e cu totul altceva. E bine ca un scaun să fie drept, e bine ca luminile să fie în ordine, e bine ca oamenii să aibă salarii decente ca să nu mai poată da vina continuu pe retribuție. Să dai vina pe retribuție că tu nu îți faci treaba, asta nu e bine.

În termeni de civilizație ne putem compara, dar nu în termeni de artă. Nu cred. Mie îmi place fenomenul de teatru popular, fenomenul de teatru de bâlci, fenomenul de teatru de stradă, și care e mult mai proaspăt în zonele primitive ale omenirii decât în zonele civilizate care își stârnesc lucrurile astea și le provoacă mai mult pentru că nu le mai este în formă naturală. Teatrul este câteodată și o formă de boală. E ca o boală, ca o febră. Nu e ca o boală urâtă, ci ca o febră a organismului. Organismul social produce niște febre, niște bube, la un moment dat. Nu? Când e bolnavă societatea, când are niște probleme dă niște bube, niște furuncul care, ca orice furuncul, câteodată e neplăcut, dar aparține vieții. Teatrul este un fenomen viu.

Dacă mă întrebați, în termeni de vitalitate nu cred că avem de recuperat. Avem de recuperat enorm în termeni de onestitate, în termeni de civilizație, în termeni de curățenie. Onestitatea e pe primul loc.

AGERPRES: Sunt teme pe care teatrul românesc nu le abordează suficient? 
Alexandru Dabija: Piesele profunde, grave. Bătrânețea, mortalitatea. Sună sociologic ceea ce spun. Nu e vorba de asta. E vorba de teme, de șansa copiilor de la țară. Dacă acum te naști la țară și nu faci școală, știi dinainte cum o să sfârșești.

AGERPRES: E o întoarcere în timp? Să spunem că viața socială se desfășoară ca acum o sută de ani? 
Alexandru Dabija: Exact! Ca acum o mie de ani. Știi dinainte, te naști la Durău sau la Valea Bicazului, părinții te trimit, din varii motive, la oi de la 10 ani, știi că asta e viața ta. Exact cum, pe de altă parte, există varianta mai nobilă a afacerii. Dau un exemplu, zecile de facultăți de teatru care s-au făcut în toată țara. Peste tot, fiecare orășel mai răsărit are o școală de teatru. Și atunci e un soi, se numește endogamie — fenomen întâlnit la gheparzi, care trăiesc numai între ei. Cum ar fi, de exemplu, te naști la Iași, faci școală la Iași, faci liceul la Iași, faci facultatea la Iași, joci în figurație la spectacolele din Teatrul Național din Iași, te ia după aia la trupa din Iași, mori la Iași. Și s-a terminat! Toată viața ta e la Iași.

Nu că ar fi rău în sine lucrul acesta, dar nu e bine pentru meseria pe care o faci, pentru ceea ce faci. E ca o endogamie. Să știu de la 14 ani unde o să-mi fac cavoul, să știu unde o să mor și unde o să fiu îngropat, nu-i neapărat un lucru bun.

AGERPRES: Ați reamintit mai devreme de școlile de teatru care s-au înființat peste tot în țară. Acest lucru a avut o influență asupra artei actorului? 
Alexandru Dabija: Enorm! În rău. A scăzut foarte tare... E o meserie vocațională. Toate sunt meserii vocaționale. Nu ajunge să vrei să o faci. Și eu aș vrea să alerg precum Usain Bolt. Nu. Nu pot să alerg. Îmi dau seama și ca atare nu mă apuc să mă îmbrac în șort și să încep să alerg pe stadion pentru că nu fac performanță. E foarte simplu. Aici ștacheta a scăzut foarte tare. Problema nu este că s-a umplut locul de mediocritate, ci problema mea e că întotdeauna mediocritatea va fi întotdeauna la fel. Problema este că persoanele dotate cu har, că sunt și cei cu har, pierd. În aceste condiții pierd. Scade valoarea, într-un fel sau altul. Deci, da, a influențat din punctul acesta de vedere.

Spuneam mai devreme că avem actori foarte buni. Dacă școlile ar avea nu criterii de selecții, pur și simplu selecții, totul ar fi altfel. Trebuie să fie o selecție. Ori în momentul în care nu e este tot un soi de ''Cântarea României'', dar pe bani. Înainte amatorii făceau așa pentru că îi punea partidul. Acum ei sunt pe bani. Părinții plătesc, copiii fac tot soiul de școli. Nu sunt școli. Sunt un fel de pierdere de timp. 

AGERPRES:Producțiile de televiziune, de exemplu telenovelele, sunt și ele un fel de ''Cântarea României'' pe bani? 
Alexandru Dabija: Ce să spun? Ele fac parte din viață. Fac parte din societate. Formele culturale moderne din cultura populară sunt ok. De multe ori am fost întrebat dacă actorii e bine să joace în astfel de producții. Sigur că da! Sunt actori de telenovelă, sunt actori de televiziune. Trebuie să trăiască. E o meserie, ți-o faci. Și prostituția e o meserie. Este o meserie atâta timp cât o practici nu neapărat la vedere, dar, în orice caz, onest.

AGERPRES: E mai ușor să te lansezi și să cunoști succesul ca actor de televiziune decât actorul de teatru? 
Alexandru Dabija: Popularitatea nu se poate confunda cu valoarea. Asta este valabil în orice. Și în muzică, și în fotbal. În orice. Exact cum în piața de artă sau în muzică, chiar și muzica clasică, banii și box office-ul au la un moment dat mai mult decât pur și simplu valoarea. Da, asta funcționează peste tot, dar pentru un actor asta face parte din meserie. Televiziunea e un fenomen nociv. E ca și poluarea. Aparține vremii noastre. Eu nu am ce să-i fac decât să o evit. Nu am televizor și gata!

AGERPRES: În astfel de condiții, riscă teatrul să devină o ''cenușăreasă''? 
Alexandru Dabija: Nu. Nu mă văicăresc niciodată și nici nu cred că o să dispară, așa cum se spune că și cartea nu se mai citește. Cred că cine are timp de citit o va face și în continuare. Cine n-a citit în viața lui nu o să citească nici pe computer, nici cărți. Cine scrie prost românește va scrie prost românește în continuare. Nu cred că e mai rău sau mai bine. Nu, nu. E la fel.

AGERPRES: Sunt teme, precum bătrânețea, care, spuneați dumneavoastră, ''sunt ușor băgate sub preș''. Sunt și alte teme? 
Alexandru Dabija: Sunt teme nu sensibile, sunt teme pe care oamenii nu vor să le audă. Temele religioase stârnesc reacții și controverse enorme... Oamenii nu vor să vadă lucrul acesta. E și neplăcut. E adevărat. Cred că face parte dintr-un soi de umanitate. Dacă tot stăm împreună, dacă stăm în aglomerări din ce în ce mai mari, eforturile de a face lucruri din omenie trebuie să fie pe măsură. Eforturile trebuie să fie din ce în ce mai mari. Un efort este acela de a băga de seamă că lângă noi se află oameni în vârstă, oameni bătrâni pe care societățile primitive îi executau, îi duceau într-o groapă și pur și simplu îi lăsau acolo. Noi facem același lucru, dar mai vopsit, așa, vopsim râpa, mai facem un gărduleț acolo și încercăm să nu-i mai vedem. Și atunci și reacția oamenilor în vârstă. Vezi, se leagă direct de politică. Pot fi păcăliți.

AGERPRES: Vorbeați de politic. Intruziunea politicului în arte afectează evoluția acestora? 
Alexandru Dabija: Da, evident că influențează. În primul rând influențează, și nu iau partea nimănui, nu pentru că vreau să fiu imparțial, dar observația asta se poate face foarte ușor. Este ca și în învățământ. Influențează enorm prin faptul că este de o inconstanță și nesiguranță. Primul lucru pe care îl pățești este că nu știi ce va fi la anul. Dacă cineva vine la anul sau se decide politic, totul se schimbă de la stânga la dreapta.

Dacă vine cineva mâine și vrea să dărâme Cubul (Teatrul Cub din Iași), îl dărâmă. Nu este influență mai mare asupra teatrului din Iași. A spus-o cineva, nu mai știu cine, că ''Ministerul Culturii e o monedă de schimb a partidelor politice''. Nu e că nu există o strategie culturală. Nu se bagă în seamă... Deci, da, influențează și influențează de multe ori pe termen lung. Mă întorc la cazul cu școala, care, evident, este făcută pentru profesori și nu pentru elevi. Spitale care sunt făcute pentru doctori sau pentru cine știe pentru ce afaceri murdare... Putem să ieșim pe stradă și să observăm că pe o stradă avem 40 de farmacii. Nicăieri în lume sau cine știe în ce țară amărâtă nu mai există așa ceva. Sunt zeci de farmacii pe o stradă. Asta spune ceva, mai mult decât orice.

Pentru a fi în permanență la curent cu ultimele noutăți și informații, urmărește-ne pe Facebook.


laAnunt.ro |eMedic.ro     |     LaMedic.ro     |     laExecutareSilita.ro     |     laHotel.ro     |     laZiar.ro     |     la-Facultate.ro     |     la-Firma.ro     |     la-Mall.ro     |     la-Masa.ro     |     la-Televizor.ro     |     Spune-ti parerea.ro

la-AlbaIulia.ro     |     la-Alexandria.ro     |     la-Arad.ro     |     la-Bacau.ro     |     la-BaiaMare.ro     |     la-Balti.ro     |     la-Barlad.ro | la-Bistrita.ro     |     la-Botosani.ro     |     la-Braila.ro     |     la-Brasov.ro     |     la-Bucuresti.ro     |     la-Buzau.ro     |     la-Calarasi.ro     |     la-Chisinau.ro     |     la-ClujNapoca.ro     |     la-Constanta.ro     |     la-Craiova.ro     |     la-Deva.ro     |     la-DrobetaTurnuSeverin.ro     |     la-Focsani.ro     |     la-Galati.ro     |     la-Giurgiu.ro     |     la-Hunedoara.ro|la-Iasi.ro     |     la-Medias.ro |la-MiercureaCiuc.ro     |     la-Onesti.ro | la-Oradea.ro     |     la-PiatraNeamt.ro     |     la-Pitesti.ro     |     la-Ploiesti.ro     |     la-RamnicuSarat.ro|la-RamnicuValcea.ro     |     la-Resita.ro     |     la-Roman.ro | la-SatuMare.ro     |     la-SfantuGheorghe.ro     |     la-Sibiu.ro     |     la-Slatina.ro     |     la-Slobozia.ro     |     la-Suceava.ro     |     la-Targoviste.ro     |     la-TarguJiu.ro     |     la-TarguMures.ro     |     la-Timisoara.ro     |     la-Tulcea.ro     |     la-Turda.ro | la-Vaslui.ro     |     la-Zalau.ro

eSante.ro     |     Journaux.ro     |     laTele.ro     |     Magasins.ro     |     Medecin.ro     |     Universites.ro

©2015